Arta si vin, sub tampla Bisericii Negre din Brasov

Blog

rs2

Un artist al celor mai fine simturi

De la o vreme, brasoveanul Viorel Bachide colectioneaza vise. O face cu indarjire si pragmatism. Parte din ele le tine ascunse printre sutele de tablouri ale maestrilor romani contemporani, pe care tot el le-a adunat, intr-una din cele mai bune colectii de pictura de la noi. Restul de vise, Viorel Bachide si le-a inchis in alte doua arte: cea a vinurilor rare si cea a mancarurilor de elita. Si pentru ca toate visele sa-i stea laolalta, el si-a ales un loc in Scheii Brasovului, unde si-a deschis un restaurant. L-a numit, dupa adresa locului, Poarta Schei Nr. 4. Aici, printre tablourile de marca ce te privesc din pereti, incepi sa intelegi ca mancatul si bautul pot fi si ele acte de cultura, daca-s facute la cel mai inalt nivel. Iar eleganta discreta a locului a atras, pe langa rasfatatii vremii, si multi artisti romani importanti. Exact ca in vremurile de aur ale Montparnasse-ului, artistii si scriitorii au facut desene in local, au scris poeme, au lasat notite fulgurante si surprinzatoare. Sunt nume prestigioase, de la Marcel Iures si Ioan Grosan, pana la Ioan Bolborea, Tudor Jebeleanu, Adrian Ilfoveanu, Traian T. Cosovei, Denis Dinulescu, Iolanda Malamen, Dan Mircea Cipariu sau Corneliu Antim. Si tot ca-n anii Parisului de aur, o pictorita a imortalizat localul brasovean intr-un tablou generos si

rs3

Restaurantul Poarta Schei Nr. 4 din Brasov

Restaurantul Poarta Schei Nr. 4 din Brasov este un loc asupra caruia si-au pus amprenta in primul rand experienta acumulata de proprietar in domeniul restauratiei intr-o perioada indelungata de lucru si pregatire in Germania.

Locul in care acum functioneaza restaurantul Poarta Schei nr. 4 a fost folosit in anii 60 – 70 ca spatiu public, cand aici era deschisa o cofetarie foarte cunoscuta in Brasov, numita Ghiocelul. Dupa 90 specificul spatiului s-a schimbat,

sandwichcuporcsisalata-13

Ce spune Chez Mazilique

” Duminica am tras o fuga pana la Brasov: prietenii mei sa vada junii, eu – sa incerc o carciuma noua, de care auzisem de bine.
De fapt cineva mi-a zis ca ar merita o stea Michelin, eu mi-am ridicat o spranceana si am zis sa-l scutesc pe tanar de o explicatie mai complicata. Dar pentru ca oricum eram curioasa, iar mesele de la Casa Hirscher, unde ajungeam mai mereu cand treceam prin Brasov, se sfarseau in ultima vreme cu mine trimitand cate o farfurie inapoi si tinand teorii chelnerului (“Tu ai putea manca asa ceva?!”), am zis sa incerc o schimbare de meniu :)
Si asa, duminica la pranz am ajuns la